În sălile sfinte ale politicii britanice, bătălia pentru voturi s-a mutat de la pupitrul de dezbateri la Instagram. În 2015, Ed Miliband era încoronat cu coronițe de flori de către #Milifandom, o mișcare a tinerilor alegători care îl vedeau ca pe 'Milibae'. Era fermecător, era viral, iar Laburiștii tot au pierdut alegerile. David Cameron, în culmea victoriei, a glumit: 'Britania și Twitter nu sunt același lucru.'

Rapid înainte un deceniu, iar coronițele de flori au fost înlocuite de calendare de conținut. Guvernul laburist, acum sub premierul Andy Burnham, a recrutat o armată de producători și videografi pentru a scoate meme și anunțuri de politică. În prima sa lună, Burnham a postat de peste 50 de ori pe Instagram, inclusiv un clasament revoluționar al gustărilor de la pub cu cancelarul John Healey. Pentru că nimic nu spune 'guvernare serioasă' ca dezbaterea dacă un barm cake este superior unui cob.

Nu este singur. Takedown-urile virale ale lui Kemi Badenoch la adresa lui Keir Starmer, cei 7,6 milioane de urmăritori ai lui Nigel Farage pe platforme, și armata online de independență a SNP-ului arată că a fi 'prea online' este acum o cerință de angajare. Chiar și cascadoriile de campanie ale lui Ed Davey au devenit virale, dovedind că un om care cade de pe un paddleboard poate fi o strategie politică.

Dar această frenezie digitală chiar funcționează? Theresa May a respins odată social media cu un 'oamenii nu spun dă-mi ziarul cu hashtag'. Astăzi, miniștrii sunt urmăriți de echipele de filmare de la Nr. 10 ca niște staruri de reality TV. Schimbarea este drastică: de la radioul lui Churchill la canapeaua de talk-show a lui Blair, politicienii s-au adaptat mereu. Acum sunt scări TikTok și sloganuri Brexit în Comic Sans.

Totuși, randamentele sunt incerte. Cody Dahler, un comedian cu două milioane de urmăritori, avertizează că alegătorii vor vedea prin politicienii care folosesc social media ca un 'instrument de comunicare'. Burnham poate părea un 'profesor suplinitor cool', dar Piers Morgan l-a rugat deja să se oprească cu videoclipurile jenante. Între timp, Zack Polanski de la Verzi a învățat pe cale grea că acceptarea colaborărilor aleatorii pe Instagram poate duce la acuzații de incitare la violență împotriva lui Nigel Farage. Hopa.

Chiar și experții sunt sceptici. Emma Connolly de la Digital Speech Lab de la UCL spune că nu există dovezi solide că social media convinge alegătorii. Dar politicienii continuă să alerge după like-uri, pentru că, în adâncul sufletului, au vrut mereu să fie plăcuți. Acum pot vedea asta instantaneu sub forma unui buton cu inimă. Ce modern.