Timp de milioane de ani, un amestec vibrant de culori a persistat în cadrul unei singure specii de șopârlă. Acum, mare parte din această diversitate a dispărut într-un timp remarcabil de scurt. Cercetătorii indică o cauză neașteptată: o șopârlă verde îndrăzneață, extrem de agresivă și dominantă, care a eliminat rapid mai multe forme de culoare din propria specie.

La multe specii de animale, tipurile distincte de culoare, cunoscute ca morfuri de culoare, sunt mai mult decât simple diferențe vizuale. Aceste variații reflectă adesea abordări diferite ale supraviețuirii, cum ar fi modul în care indivizii concurează pentru teritoriu sau atrag parteneri. Fiecare culoare poate reprezenta o strategie unică care ajută la menținerea echilibrului în cadrul unei populații.

Șopârla de perete comună (Podarcis muralis), răspândită pe scară largă în zona mediteraneană, a fost mult timp un exemplu clasic al acestui echilibru. Indivizii prezintă de obicei una dintre cele trei culori ale gâtului: alb, galben sau portocaliu. Timp de milioane de ani, aceste morfuri de culoare au coexistat în cadrul acelorași populații, menținând un sistem evolutiv stabil.

Această stabilitate se destramă acum. Un nou studiu publicat în Science, condus de cercetători de la Universitatea Lund, dezvăluie că acest echilibru odată fiabil a fost perturbat.

„Vedem cum coexistența mai multor morfuri de culoare diferite, ceva ce a fost stabil timp de milioane de ani, se pierde pe o scară de timp evolutivă foarte scurtă”, spune Tobias Uller, profesor de biologie evolutivă la Universitatea Lund.

Pentru a înțelege ce se întâmplă, cercetătorii au examinat modelele de culoare la aproximativ 240 de populații, analizând peste 10.000 de șopârle individuale. Concluziile au fost clare. Un grup cunoscut informal ca șopârlele „Hulk” a modificat dinamica din cadrul speciei.

Aceste șopârle mai mari, mai agresive, recunoscute după aspectul lor izbitor, s-au răspândit rapid. Pe măsură ce se extind în noi zone, variantele cu gât galben și portocaliu dispar. În multe locuri, rămâne doar morful alb.

„Comportamentul agresiv perturbă sistemele sociale fin reglate care permiteau anterior coexistența mai multor strategii de culoare”, spune Tobias Uller.

Această cercetare evidențiază cât de fragile pot fi chiar și sistemele evolutive de lungă durată. Deși evoluția este adesea considerată un proces lent și gradual, acest caz arată că se poate schimba și rapid atunci când condițiile se modifică.

O singură trăsătură dominantă poate remodela competiția și poate altera echilibrul în cadrul unei specii într-un timp scurt.

„Arătând cum variantele de culoare care au coexistat timp de milioane de ani sunt șterse, înțelegem acum mai bine cum apariția unor noi trăsături schimbă competiția în natură”, concluzionează Tobias Uller.