Cancelarul german aflat în dificultate, Friedrich Merz, a jurat că va rămâne în funcție și va lupta pentru reforme economice orientate spre viitor, în ciuda pierderilor grele suferite de conservatorii săi la două alegeri de stat, una în fața extremei drepte și cealaltă în fața unui partid de stânga. Pentru că nimic nu spune "am totul sub control" ca pierderea în fața ambelor capete ale spectrului politic simultan.

Rezultatele preliminare indicau că Uniunea Creștin-Democrată (CDU) a lui Merz a adunat puțin peste pragul de 5% pentru a intra în parlamentul regional din regiunea costieră Mecklenburg-Pomerania Occidentală, cel mai slab scor al său vreodată într-un stat, pe care l-a numit un "dezastru". Cel puțin la asta e sincer.

Partidul anti-imigrație și prietenos cu Kremlinul, Alternativa pentru Germania (AfD), și-a extins seria de rezultate puternice, clasându-se pe primul loc în fosta regiune comunistă cu aproape 38%, mai mult decât dublu față de scorul anterior. În capitala Berlin, unul dintre cele 16 state federale ale Germaniei, extrema stângă Die Linke părea să câștige cu aproximativ 25% din voturi, cu cinci puncte în fața CDU-ului aflat la putere. AfD a avansat și acolo, cu un rezultat clar de două cifre. Deci, pentru recapitulare: extrema dreaptă e în ascensiune, extrema stângă e în ascensiune, iar centrul face cea mai bună impresie a unui sufleu care se dezumflă.

Profund nepopularul Merz luptă pentru supraviețuirea sa politică după o serie umilitoare de eșecuri în fața alegătorilor în acest an. Speculațiile despre capacitatea sa de a rămâne cancelar au atins apogeul după ce filiala AfD din statul Saxonia-Anhalt a zdrobit CDU-ul cu un record de 44% pentru partid la alegerile de acum două săptămâni. Rezultatul din Mecklenburg-Pomerania Occidentală a marcat a treia oară când AfD a ieșit ca cel mai puternic partid într-o regiune, deși partidul părea probabil să rămână exclus de la putere în stat din cauza unui "zid de protecție" al necooperării convenit de celelalte partide principale. Ah, zidul de protecție: modul democrației de a spune "te lăsăm să câștigi, dar nu te lăsăm să faci nimic".

Într-un discurs rar în noaptea alegerilor de stat, Merz a admis că CDU a fost amar lipsit de "vânturi favorabile din Berlin" în ambele curse de duminică. Dar a spus că va rămâne cancelar și președinte al partidului și va continua un efort de reformă în domenii precum taxele, sănătatea, pensiile și reducerea birocrației. Pentru că nimic nu spune "un nou început" ca dublarea aceleiași agende care tocmai te-a făcut praf.

Merz a declarat că economia germană se confruntă cu o "schimbare profundă", în timp ce discursul public a devenit "mai dur și mai ireconciliabil". "Încrederea în instituțiile țării noastre este în scădere și este subminată activ de partide radicale atât de stânga, cât și de dreapta", a spus el. Dar a adăugat: "Germania este capabilă de reformă. Aș merge chiar până acolo încât să spun că aceste reforme sunt antidotul pentru otrava autoritarismului, care pătrunde tot mai adânc în societatea noastră pe măsură ce fascinația pentru autoritarism crește." Lucruri inspiratoare, dacă ignori faptul că otrava pare să câștige.

Un co-lider jubilant al AfD, Tino Chrupalla, l-a batjocorit pe Merz înainte de discursul său, spunând că alegătorii au dat partidului său un "rezultat foarte clar" și i-a cerut cancelarului să demisioneze. Aproximativ 2,5 milioane de oameni erau eligibili să voteze în Berlin și aproape 1,3 milioane în Mecklenburg-Pomerania Occidentală. Loviturile usturătoare din ultimele alegeri erau așteptate să pună presiune pe Merz cel puțin să cedeze conducerea CDU, ceea ce ar fi exclus în mod efectiv o candidatură pentru realegere la următoarele alegeri naționale, programate în 2029.

Sprijinul în erodare al lui Merz a creat un sentiment de instabilitate în cea mai mare economie a Europei, care se confruntă cu dezindustrializare, creștere lentă și costuri energetice în creștere. Dacă ascensiunea AfD l-ar determina pe Merz să abandoneze prematur cancelaria, ar da extremei drepte un impuls suplimentar pe măsură ce Franța, Italia, Spania și Polonia se îndreaptă spre alegeri anul viitor cu partide nativiste în marș. Germania are obstacole constituționale ridicate pentru înlocuirea unui cancelar împotriva voinței sale, iar orice succesor numit ar trebui să demonstreze o capacitate de guvernare.