Într-o lume în care discursul politic este la fel de armonios ca o pisică într-un concurs de cimpoi, The Guardian a organizat o detentă culinară între doi britanici care nu sunt de acord... ei bine, aproape cu tot ce ține de climă. David, un biolog „de extremă stânga” care a studiat elefanți în Botswana și urangutani în Sumatra, și Don, un fost manager IT care s-a declarat recent „apolitic” după o viață întreagă de vot conservator, s-au așezat la masă la The Castle din Farnham, Surrey. Au fost de acord asupra unui lucru: sistemul politic se destramă. Restul? Acolo se ridică sufleul dezacordului.
Don, 74 de ani, nu este un negator al climei – insistă – dar consideră că ideea de net-zero până în 2050 este cam ambițioasă. „De ce ar trebui să se paralizeze Marea Britanie când cei mai mari patru poluatori produc aproximativ 60% din emisiile de CO2?” întreabă el, sugerând o țintă mai lejeră, 2060. „Oamenii sunt îngrijorați să pună mâncare pe masă.” David, între timp, subliniază că am depășit deja ținta de 1,5°C și că incrementalismul este o „premisă falsă” care duce la colapsul ecosistemelor. „Trebuie să oprim extracția combustibililor fosili cât mai curând posibil,” spune el, adăugând că trebuie să „acționăm ca și cum ar fi o criză.” Pentru că, aparent, am acționat ca și cum ar fi un mic inconvenient.
Cei doi au găsit un teren comun în eșecul partidelor politice de a oferi o conducere coerentă, dar s-au despărțit în privința responsabilității. David, care a trăit prin Comisia pentru Adevăr și Reconcilere din Africa de Sud, se teme că aceasta a lăsat „oamenii să scape nepedepsiți pentru crimă, la propriu.” Don, care a citit despre asta în știri, crede că a fost „o idee bună.” Ambii au fost de acord că polarizarea media a otrăvit discursul – deși Don citește atât Telegraph, cât și Guardian, așa că e practic un diplomat. Nu și-au schimbat datele de contact. Poate se vor întâlni din nou la următorul summit climatic, dacă mai suntem pe aici.