Documentele de politică de la Casa Albă și Oficiul pentru Comerț Spațial din această vară au recunoscut în sfârșit ceea ce oricine a încercat să lanseze o rachetă știe: spațiul este complicat. Adică, un sistem complex, de genul care necesită guvernanță adaptivă, nu obișnuita birocrație. O mișcare în direcția corectă, sigur, dar una care mai are puțin până la linia de sosire.

Intră în scenă abordarea sistemelor complexe COSMOSIS, un cadru dezvoltat de M.C. Sungaila, partener în Complex Appellate Litigation Group, profesor adjunct de Drept și Politică Spațială la LMU Loyola Law School și arbitru în panelul AAA-ICDR. Este un model de guvernanță care ar stabili constrângeri și limite asupra sistemului spațial, permițând în același timp actorilor și guvernanței să itereze și să se adapteze pe baza feedback-ului din lumea reală. Pentru că, după cum știm cu toții, singura constantă în spațiu este schimbarea – și poate ocazionala rachetă care explodează.

Oficiul pentru Politică Științifică și Tehnologică al Casei Albe (OSTP) a intervenit cu raportul său din iulie 2026, „Știința: O Nouă Eră de Aur”, care notează că știința modernă evoluează prin bucle de feedback și iterație. Raportul recomandă agențiilor federale să construiască o întreprindere științifică auto-îmbunătățită, să creeze capacități de metascience intra-agenție și să folosească sandbox-uri de reglementare pentru a testa noile tehnologii în condiții controlate. De asemenea, sugerează cântărirea beneficiilor alături de riscuri, ceea ce este un concept nou pentru unii reglementatori.

Înainte de acel raport, OSTP trata deja tehnologiile emergente precum AI (inclusiv Misiunea Geneza), cuantica, nuclearul și spațiul ca părți interconectate ale unui singur sistem. Pentru că navigația și energia pe Lună se vor baza pe cuantică, AI și energie nucleară, iar cercetarea științifică va fi accelerată de AI și descoperirile spațiale. Totul este conectat, ca o pânză cosmică de birocrație.

Cadrul de Autorizare a Misiunii al Oficiului pentru Comerț Spațial (OSC) recunoaște, de asemenea, complexitatea activităților spațiale noi. Programul își propune să eficientizeze deciziile de autorizare între FCC, FAA și CRSRA, cu OSC ca nod central. Programul de certificare este conceput să evolueze, OSC fiind de așteptat să „itereze rapid procesul și să rafineze cerințele” pe baza feedback-ului industriei și cu o supraveghere continuă care este „informată de risc și proporțională”, nu una universală. Pentru că în spațiu, o singură mărime nu se potrivește nimănui.

Pentru a implementa pe deplin această viziune a sistemelor complexe, ramura executivă trebuie să își extindă metodele de guvernanță. Cadrul COSMOSIS oferă o cale de urmat, fundamentată pe Tratatul privind Spațiul Exterior și pe Efectul de Privire de Ansamblu al lui Frank White. Acesta pune accent pe interconectare și administrare, încurajând în același timp inovația prin experimente de guvernanță și bucle de feedback.

Cadrul are șapte componente: 1) Un accent pe interconectare și administrare, 2) Cadrul Cynefin pentru luarea deciziilor, care clasifică problemele ca Fiind Clare, Complicate, Complexe sau Haotice, 3) Identificarea nivelurilor de guvernanță și a nodurilor policentrice, 4) Tratarea guvernanței ca un sistem viu, adaptiv, cu diversitate și redundanță, 5) Construirea buclelor de feedback și scanarea orizontului, 6) Efectuarea de retrospective cu metrici multidimensionale și 7) Aplicarea principiilor de guvernanță a sistemelor complexe.

Dar stați, mai sunt și altele. Articolul sugerează trei moduri prin care OSTP și OSC ar putea îmbrățișa mai pe deplin acest cadru. În primul rând, OSTP ar trebui să stabilească un hub de metascience inter-agenții la nivelul Casei Albe, pentru că agențiile individuale nu pot vedea imaginea de ansamblu. În al doilea rând, OSC ar trebui să adapteze factorii de risc ca răspuns la intrările din lumea reală pe durata unei activități spațiale comerciale și să includă criterii precum protecția patrimoniului cultural lunar. În al treilea rând, OSC ar trebui să creeze un rol de ombudsman sau mediator pentru a accelera deciziile de certificare, așa cum au făcut alte agenții precum FERC, USPTO, IRS și SBA. Nu este nevoie de o nouă autorizare a Congresului, pentru că cine are timp de asta?

În final, pentru a gestiona sistemul complex al spațiului și al dreptului spațial, avem nevoie de un cadru care definește constrângerile, lăsând în același timp loc pentru improvizație. COSMOSIS este un astfel de cadru,