Programul Alimentar Mondial (PAM) s-a întors din Somalia cu un mesaj care sună ca o continuare a unui film de groază pe care nimeni nu și-a dorit-o: foametea s-a întors și e mai înfometată ca niciodată.

Matthew Hollingworth, directorul executiv adjunct al PAM, a dat vestea sumbră vineri, după ce a vizitat o țară în care aproape șase milioane de oameni – aproximativ unul din trei somalezi – se confruntă acum cu foamete acută. Două milioane dintre aceștia sunt deja la niveluri de urgență de insecuritate alimentară, adică la un pas politicos de foametea generalizată. Aproximativ 1,9 milioane de copii sunt grav subnutriți, pentru că, se pare, universul a decis că au nevoie de o provocare în plus.

Criza, explică PAM, este amplificată de șocurile economice globale legate de instabilitatea din zona Strâmtorii Hormuz și de mizeria mai largă din Orientul Mijlociu. Prețurile alimentelor în unele părți ale Somaliei au crescut cu până la 70%, în timp ce prețurile combustibilului au sărit cu 150%, ceea ce face scumpă transportarea ajutoarelor și a bunurilor de bază. Rutele de aprovizionare sunt, de asemenea, perturbate, pentru că de ce să fie ușoară munca umanitară?

Hollingworth a oferit un exemplu deosebit de sugestiv: containere cu alimente terapeutice destinate Somaliei au sosit cu 40 de zile întârziere „din cauza impactului asupra transportului maritim global.” Adică 40 de zile în care copii flămânzi au așteptat mâncare blocată în tranzit, ca un pachet Amazon întârziat, dar cu mize mult mai mari.

Condițiile sunt deosebit de grave în Puntland, unde sursele de apă secate, mijloacele de trai prăbușite și trei sezoane ploioase consecutive ratate au transformat regiunea într-un joc disperat de scaune muzicale – doar că scaunele sunt mâncarea și apa, și nu sunt suficiente. Familiile fug de tot ce au după ce și-au pierdut animalele, fermele și veniturile. Cu doar o zi înainte de conferința sa de presă de la Geneva, Hollingworth a întâlnit o familie recent strămutată în Mogadishu, care fugise din sud, alăturându-se miilor de oameni înghesuiți acum în zone urbane supraaglomerate, în căutare de ajutor.

Nici ploile recente nu au ajutat prea mult, pentru că atunci când ți-ai epuizat deja capacitatea de a face față, puțină apă nu rezolvă faptul că animalele tale sunt moarte și recoltele tale au pierit.

PAM spune că agențiile umanitare fac acum „alegeri imposibile” din cauza deficitelor severe de finanțare. Agenția ajunge în prezent la doar una din zece persoane care au nevoie de asistență alimentară – o scădere dramatică față de anul trecut, când peste două milioane de oameni primeau ajutor. În Puntland, numărul centrelor de sănătate funcționale a scăzut de la 12 anul trecut la doar trei. Programele de nutriție preventivă s-au oprit complet în unele facilități, rămânând doar tratamentul de urgență. Pentru că prevenția e pentru oamenii cu bugete.

În timpul vizitei sale, Hollingworth a vizitat un centru de sănătate unde mamele au mers sute de kilometri cu copii subnutriți. O mamă i-a spus că fiul ei de trei ani primise doar două luni de sprijin nutrițional înainte ca ajutorul să fie întrerupt din cauza epuizării resurselor. „Acum este forțată să-și dea seama cum naiba își va hrăni copilul și ceilalți copii luna viitoare,” a spus el.

Fără finanțare urgentă nouă, PAM avertizează că operațiunile sale în Somalia s-ar putea opri complet până în iulie. Ăsta e genul de termen limită care te face să-ți dorești să fi acordat mai multă atenție acelor e-mailuri de strângere de fonduri.

Oficialii de ajutor fac comparații sumbre cu 2022, când Somalia a fost periculos de aproape de foamete după o secetă prelungită și strămutări în masă. Atunci, un răspuns internațional la scară largă a ajutat la evitarea catastrofei. Hollingworth a subliniat că același rezultat este încă posibil – dar numai dacă guvernele și donatorii acționează acum. „Foametea este întotdeauna prevenibilă,” a spus el. „Prevenția depinde de acțiunea în timp util.”

PAM spune că are deja sistemele pregătite pentru a extinde rapid asistența, inclusiv 1,7 milioane de persoane înregistrate biometric care ar putea primi imediat sprijin financiar de urgență. Dar fără acțiune internațională imediată, Somalia riscă să alunece într-un alt dezastru devastator. După cum a spus Hollingworth: „Foamea crește. Strategiile de adaptare se prăbușesc. Și fereastra începe să se închidă.”