Începând cu 20 iulie, publicul poate pune mâna pe datele de la cele două instrumente radar puternice ale satelitului NISAR – pentru că nimic nu spune „blockbuster de vară” ca terabyți de date de monitorizare a Pământului. Echipele din SUA și India vor publica fișiere procesate de la radarele L-band și S-band ale satelitului în mod continuu, ajutând cercetătorii să urmărească mișcarea uscatului și a gheții, să monitorizeze ecosisteme precum pădurile și zonele umede și să răspundă la pericole naturale precum alunecări de teren și cutremure. Practic, e ca și cum ai avea o cameră de securitate paranoică pentru planetă.

Publicarea vine în timp ce NASA și ISRO se pregătesc să sărbătorească primul aniversar al lansării NISAR pe 30 iulie 2025, de la Centrul Spațial Satish Dhawan din India. De atunci, echipele misiunii au fost ocupate cu calibrarea instrumentelor, rafinarea algoritmilor și monitorizarea aproape a tuturor suprafețelor terestre și acoperite cu gheață ale planetei de două ori la fiecare 12 zile. Pe parcurs, au capturat scene cu rețele urbane, câmpuri agricole, alunecări de teren, cutremure și terenuri care se scufundă în Mexico City – pentru că Pământul nu ia niciodată vacanță.

O imagine timpurie publicată marți a dezvăluit suprafața fracturată și sterpă a unui peisaj antarctic în detaliu clar. De asemenea, într-o îmbinare a științei și serendipității, arată exact ca o colibri. Pentru că, bineînțeles, așa ceva se întâmplă.

Imaginea antarctică arată o caracteristică geografică foarte reală numită Nunatak Zaterjavshijsja – un vârf de munte în Antarctica de Est care iese în evidență printr-un curent de gheață care curge spre nord-est. Pe măsură ce ghețarul în mișcare trece de obstacol, topografia muntelui stresează gheața, creând crăpături adânci numite crevase, care apar ca linii verzi ascuțite în imagine. „În primul rând, este o imagine frumoasă, cu detalii bogate ale caracteristicilor care oferă perspective asupra modului în care se mișcă ghețarul”, a spus Seongsu Jeong, inginerul de analiză a semnalului care a produs imaginea la Jet Propulsion Laboratory al NASA. „Apoi, deoarece radarul poate vedea adesea prin zăpadă și adânc în gheață, NISAR poate observa proprietăți fundamental diferite ale gheții antarstice decât cele văzute în imagistica optică. Cu NISAR vedem ce este ascuns sub suprafață.” Deci, practic, radarul vede ceea ce ochii tăi nu pot – precum drama ascunsă sub un ghețar.

Generată cu măsurători de la instrumentul L-band al NISAR în august 2025, „colibri” exemplifică marca misiunii: imagini extrem de detaliate care sunt atât informative, cât și atrăgătoare. Culorile arată diferențe în modul în care semnalele cu microunde polarizate interacționează și se reflectă de pe gheață. Semnalele care se întorc cu polarizare orizontală (magenta) probabil s-au reflectat de pe gheață netedă; polarizarea verticală (verde) indică împrăștiere volumetrică din crevase sau semnale refractate. Zonele albe reprezintă un amestec al ambelor. În lumină optică, aceeași scenă este aproape în întregime albă – plictisitor! – cu umbre și ondulații ușoare. Radarul NISAR îi dă personalitate.

Satelitul NISAR este prima misiune spațială liberă care dispune de două instrumente radar: un sistem L-band și un sistem S-band. L-band cu undă mai lungă poate trece prin coronamentul copacilor, în timp ce S-band colectează observații ale coronamentelor în funcție de dimensiunile frunzelor. Echipa științifică indiană a început recent să publice date S-band prin portalul Bhoonidhi. Pe 20 iulie, partea americană a început să publice produse calibrate pentru toate măsurătorile L-band colectate începând cu 17 iunie. Până la sfârșitul anului, se așteaptă să publice toate datele achiziționate anterior. Utilizatorii de date pot descărca fișiere la Alaska Satellite Facility Distributed Active Archive Center – pentru că unde altundeva ai stoca date radar despre gheață?

Debitul de date științifice ale misiunii NISAR este vast – zeci de terabyți pe zi – datorită acoperirii frecvente a aproape tuturor suprafețelor terestre și de gheață. Scanează de la câteva grade de la Polul Sud până la 77,5 grade latitudine nordică. Gestionat de Caltech, JPL conduce componenta SUA, în timp ce ISRO a furnizat autobuzul navei spațiale și SAR S-band. Satelitul poartă două instrumente SAR cu un reflector uriaș în formă de tambur care măsoară 39 de picioare (12 metri) în diametru.