Acum aproape 30 de ani, cercetătorii au dat peste două molecule neobișnuite în polendina de secară care păreau să încetinească creșterea tumorilor la animale. Dar apoi s-au lovit de un zid: nimeni nu putea să descifreze structurile 3D exacte ale moleculelor. Intră în scenă chimiștii de la Universitatea Northwestern, care au construit acum secalozidele A și B de la zero în laborator, confirmându-le structurile pentru prima dată.

Cu acest plan molecular în mână, oamenii de știință pot investiga în sfârșit cum interacționează acești compuși din polendina de secară – da, din aceleași chestii care fac posibilă pâinea ta de pumpernickel – cu sistemul imunitar. Speranța este că acest lucru ar putea deschide calea către noi tratamente împotriva cancerului. Descoperirile au fost publicate în Journal of the American Chemical Society.

„În studii preliminare, alți cercetători au descoperit că polendina de secară putea ajuta diferite modele animale să elimine tumorile printr-un mecanism necunoscut, non-toxic”, a spus Karl A. Scheidt de la Northwestern, care a condus studiul. „Acum că am confirmat structura acestor molecule, putem găsi ingredientul activ – sau ce parte a moleculei face treaba. Acesta este un punct de plecare interesant.”

Natura are un palmares solid aici: morfina din maci, Taxol din tisă, statinele din ciuperci. Polendina de secară s-ar putea alătura acestui club. Este deja vândută ca supliment alimentar pentru sănătatea prostatei, dar dezvoltarea farmaceutică a stagnat pentru că nimeni nu a putut stabili structura moleculară.

Partea dificilă? Moleculele conțin un inel rar, cu 10 membri, puternic tensionat. Echipa Northwestern a ocolit această problemă făcând mai întâi un inel mai mare, mai flexibil, apoi declanșând o reacție chimică pentru a-l micșora în configurația tensionată într-un singur pas. După sinteza ambelor versiuni posibile, le-au comparat cu extracte naturale de polendină de secară. Doar una s-a potrivit.

„Am demonstrat că putem face nucleul acestui produs natural”, a spus Scheidt. „Acum, încercăm să găsim potențiali colaboratori în imunologie care ne-ar putea ajuta să traducem acest lucru într-un posibil rezultat clinic.”