„O scurtă istorie a longanilor” de Mirandi Riwoe: O saga familială care te va face să plângi și să poftești la fructe
Romanul lui Mirandi Riwoe se întinde pe 200 de ani, de la un bandit la un singuratic din 2049, țesând o saga familială în jurul unui longan căzut care te va face să plângi și poate să ronțăi ceva.
Suntem în 2049, iar Daniel Connelly, 75 de ani, este un singuratic excentric care își petrece zilele făcând sculpturi din cioburi de ceramică – pentru că cine are nevoie de prieteni când ai cioburi? Existența lui spartană este dată peste cap când un longan, un pom de familie care simbolizează apartenența, cade într-o furtună. Romanul lui Mirandi Riwoe nu este de fapt povestea lui Daniel; este o epopee multigenerațională care urmărește cum a ajuns acel pom acolo, începând cu banditul Ah Yang în Queanbeyan anilor 1850. Cartea sare peste 200 de ani și patru perspective: Daniel în 2049; mătușa lui, Wendy, care suferă de Alzheimer precoce la începutul anilor 2000; mătușa bunică Ruby, o actriță chinezo-australiană care se chinuie în Hollywood-ul anilor 1950; și stră-stră-străbunica Maria, matriarha din anii 1850. Explorează experiențele chinezo-australiene și nuanțele de rasă, gen și imigrație. Structura pare inițial sezonieră – iarnă, toamnă, vară, primăvară – dar apoi se desface ca un arbore genealogic care devine un organism viu. Riwoe se concentrează pe personaje mai în vârstă în transformare, ceea ce este revigorant într-o lume obsedată de descoperirea de sine a tinerilor. Wendy, uitându-și viața, simte „fragmentele îngustate ale timpului apăsând asupra ei” și alege activ să lase în urmă rușinea și regretul. Romanul excelează în memoria și trauma intergenerațională, cu replici precum „rușinea despre care vorbești este contrafăcută, draga mea”. La aproape 300 de pagini, l-am devorat dintr-o singură ședință. Proza este densă și frumoasă, ocazional prea lungă, dar stăpânirea limbajului de către Riwoe este de netăgăduit. Unele segmente par simplificate – cariera lui Ruby la Hollywood, de exemplu – dar personajele sunt atât de bine locuite încât chiar și acele momente distrează. Cartea este o meditație profundă asupra conexiunii și continuității, dar și a durerii și singurătății. Ca și sculpturile lui Daniel, este asamblată din fragmente, fiecare cu muchii ascuțite, creând un portret de familie care pare trăit de-a lungul a două secole.
The Good Times
Știri în inbox-ul tău.
Un rezumat sardonic, livrat după programul tău. Gratuit. Dezabonează-te oricând.
Ești deja abonat dar nu ajungem niciodată în inbox? Verifică folderul de spam și apasă 'Nu este spam' (sau 'Elimină din spam') ca să ne scoți din purgatoriul mesajelor nedorite. Îi ajuți și pe ceilalți.
Rewrite Article
Select parts to regenerate with a fresh AI pass. Translations will be updated automatically.
Generate AI Image
Creates a sardonic version of the article image using OpenAI.