În dealurile de deasupra coloanelor romane de la Sebastia, unde măslinii au fost îngrijiți cu dragoste de familii palestiniene de generații, autoritățile israeliene fac o achiziție de teren - 450 de acri, mai exact, pentru un 'nou parc național major'. Pentru că nimic nu spune 'protejarea patrimoniului' ca evacuarea oamenilor care au fost custozii reali ai acestuia timp de secole.
Abu Mudif, unul dintre proprietarii de teren, a primit notificarea veselă că pământul său face acum parte din tranșa de expropriere. De obicei, proprietarii palestinieni primesc puțin sau deloc pentru astfel de confiscări de teren, iar majoritatea refuză oferta, considerând acceptarea ca o legitimare a pierderii patrimoniului lor. Pentru Abu Mudif, nu este doar o pierdere de venit vital - este 'ca și cum ți-ar fi smuls sufletul'. Pentru că cine are nevoie de suflet când ai un parc național?
Nahed Sakha, care deține un restaurant local sub amenințarea demolării, notează că planul israelian pare conceput pentru a separa rezidenții palestinieni de un sit arheologic care se mândrește cu rămășițe din trecutul evreiesc antic, romani, cruciați și otomani - practic, o colecție de hituri ale istoriei. 'Lucrările de restaurare au început acum, împreună cu săpăturile', spune el, 'Proprietarilor de teren li s-a spus că nimănui nu i se va permite să folosească sau să are pământul lor.'
UNESCO, niciodată să nu rateze o declarație dramatică, a desemnat acum Sebastia nu doar ca sit al Patrimoniului Mondial, dar a adăugat-o și pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol. Amenințarea? 'Exproprierea planificată și crearea parcului național Samaria (Shomron), care ar putea împărți proprietatea.'
Primarul satului, Mohammed Azem, stă pe o potecă ce desparte Zona B (control civil palestinian, control de securitate israelian) de Zona C (control israelian complet), arătând spre gunoiul din ruine. Localnicii se tem acum chiar să curețe zona, de teamă să nu provoace forțele de securitate israeliene și coloniștii. Pentru că arheologia este un sport de contact.
Săptămâna trecută, Israelul a alocat aproximativ 113 milioane de shekeli (27,8 milioane de lire sterline) pentru a-și extinde controlul asupra siturilor arheologice din Cisiordania, inclusiv în zonele administrate de Autoritatea Palestiniană. Activistul israelian Alon Arad, șeful Emek Shaveh, care susține patrimoniul tuturor comunităților, spune că Israelul a ocolit consultarea cu rezidenții locali: 'Israelul nu este proprietarul acestui loc. Acesta este un sit de patrimoniu palestinian.'
Planurile israeliene ar muta intrarea la Sebastia departe de sat și de parcarea și magazinele actuale, tăind efectiv economia locală. Ministerele palestiniene ale turismului și afacerilor externe speră că recunoașterea UNESCO va sprijini sprijinul internațional împotriva confiscărilor. Ministrul de externe israelian Gideon Saar, însă, respinge mișcarea UNESCO ca facilitând eforturile palestiniene de a diminua legăturile istorice evreiești cu Cisiordania. 'Niciun vot într-o organizație internațională nu poate schimba istoria', afirmă el, aparent inconștient că istoria este adesea rescrisă de cei cu buldozere.
Mai la sud, la Herodium - un deal artificial cu un palat construit de regele Irod - Israelul a început exproprierea a aproximativ 80 de acri pentru 'conservare și dezvoltare'. Peace Now, organizația israeliană de monitorizare a coloniilor, subliniază că, conform dreptului internațional și hotărârilor Curții Supreme israeliene, Israelului îi este interzis să exproprieze terenuri în scopuri de colonizare sau exclusiv pentru cetățenii israelieni. Statul va argumenta probabil că situl servește ambelor populații, în ciuda realității aparente că scopul său este extinderea coloniilor și controlul.
Shmuel Browns, un arheolog care a lucrat la Herodium, insistă că Israelul se simte responsabil pentru îngrijirea arheologiei și istoriei pământului. Dar membrii de extremă dreapta ai guvernului israelian au propus o lege la începutul acestui an care ar transfera controlul siturilor arheologice de la Administrația Civilă condusă de militari la ministerul patrimoniului, acordând puteri ample de a confisca terenuri. Proiectul de lege a trecut de prima lectură în mai, dar acum este suspendat în așteptarea alegerilor - poate nu mort, doar adormit.
Alon Arad avertizează că arheologia în sine a fost armamentizată: 'Folosești arheologia ca armă pentru a-ți consolida controlul asupra teritoriului, pentru a-ți justifica prezența, pentru a-ți consolida suveranitatea.'