Pregătirea rămășițelor scheletice pentru expunerea în muzee sau studiul criminalistic a fost întotdeauna un dans delicat între curățarea temeinică și transformarea oaselor în praf. Metodele existente – îngroparea, enzimele digestive, tratamentele chimice – vin cu o mulțime de dezavantaje: deteriorarea oaselor, timpi lungi de procesare, costuri ridicate sau pericole ecologice. Gândacii dermestizi au fost soluția preferată pentru o curățare eficientă și prietenoasă cu oasele, dar au un preț: sunt artiști ai evadării care pot infesta colecțiile muzeale mai repede decât poți spune „carantină”.

Intră superviermele. Într-un studiu publicat în PLoS One, Fatemeh Rastekar și echipa sa de la Universitatea Ferdowsi din Mashhad propun ca larvele de Zophobas morio – o hrană obișnuită pentru animale de companie – să fie verișoara mai puțin problematică a gândacului. Larvele de supervierme au o durată de viață de 10-12 săptămâni, față de 5-7 săptămâni la gândaci, și nu se pupă în condiții de aglomerație, ceea ce face conținerea o joacă de copii. Fără gestionarea complexă a coloniilor, fără infestări prin evadare. Dar pot ele curăța?

Pentru a testa, cercetătorii au colectat opt exemplare: o rozetă egipteană, un șoarece de casă, un stârc pitic, un gar aligator, o bufniță eurasiatică, o cioară grivă, o pisică sălbatică și un lup cenușiu. Le-au jupuit, au îndepărtat excesul de carne și organe și le-au plasat în containere cu larve de supervierme, rotind exemplarele mai mari la fiecare șase până la opt ore. Larvele au fost hrănite cu coji de fructe și legume pentru a le menține în viață (o dietă exclusiv din carne pare să fie o condamnare la moarte pentru ele). După ce larvele și-au terminat masa, scheletele au fost clătite cu apă caldă, scufundate scurt într-o soluție de înălbitor 1% (cu avertismentul că poate deteriora oasele) și acoperite cu lac transparent pentru expunere.

Raportul optim? 10 până la 15 grame de larve per gram de specimen, minimizând timpul de curățare fără a deteriora oasele. Testele ulterioare pe trei cranii mici de păsări au confirmat rezultatele. Autorii au concluzionat că superviermii oferă o alternativă adaptabilă și eficientă pentru prepararea scheletelor în muzee și medii de cercetare – fără panică de evadare.