Cercetătorii în domeniul mediului și sănătății publice trag un semnal de alarmă cu privire la un grup de microbi care, până acum, s-au ocupat mai ales de treburile lor în apă și sol. Aceste organisme, cunoscute sub numele de amibe libere, devin aparent o amenințare mai mare pe măsură ce planeta se încălzește și sistemele noastre de apă îmbătrânesc și scârțâie.

Într-o perspectivă publicată în jurnalul *Biocontaminant*, cercetătorii descriu amibele libere ca un risc neglijat pentru sănătatea publică, care necesită mult mai multă atenție. Ei subliniază schimbările climatice, infrastructura îmbătrânită a apei și sistemele slabe de monitorizare ca factori care ar putea permite răspândirea amibelor periculoase și le-ar putea face mai greu de controlat. Pentru că, bineînțeles, de ce n-am adăuga 'amibe agresive' pe lista lucrurilor de care trebuie să ne îngrijorăm?

Amibele sunt organisme unicelulare care trăiesc de obicei în medii naturale precum lacuri, râuri, sol și sisteme de apă. Majoritatea nu dăunează oamenilor, dar un număr mic poate provoca boli grave. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este *Naegleria fowleri*, numită uneori amiba mâncătoare de creier. Acest organism poate provoca o infecție cerebrală rară, dar extrem de mortală, atunci când apa contaminată intră în nas, adesea în timpul înotului sau altor activități recreative în apă. Așa că, data viitoare când faceți un bombean într-un lac, poate țineți gura și nasul bine închise.

„Ceea ce face aceste organisme deosebit de periculoase este capacitatea lor de a supraviețui în condiții care ucid multe alte microorganisme”, a spus autorul corespondent Longfei Shu de la Universitatea Sun Yat-sen. „Ele pot tolera temperaturi ridicate, dezinfectanți puternici precum clorul și chiar pot trăi în interiorul sistemelor de distribuție a apei pe care oamenii le consideră sigure.” Cu alte cuvinte, sunt gândacii lumii microbiene, doar că au un gust pentru țesutul cerebral.

Pericolul nu vine doar de la amibe în sine. Cercetătorii avertizează, de asemenea, că amibele pot acționa ca adăposturi vii pentru alte microorganisme dăunătoare. Bacteriile și virusurile se pot ascunde în interiorul amibelor, unde pot fi protejate de dezinfectanți și alte metode de tratare. Acest lucru permite unor agenți patogeni să persiste mai mult timp în sistemele de apă potabilă și să se răspândească potențial mai eficient. Oamenii de știință numesc acest efect „calul troian”, iar cercetătorii spun că ar putea juca, de asemenea, un rol în răspândirea rezistenței la antibiotice. Deci amibele nu sunt doar potențiali ucigași; sunt și șoferi Uber pentru alți agenți patogeni.

Creșterea temperaturilor globale ar putea agrava problema. Amibele iubitoare de căldură ar putea supraviețui și se răspândi în regiuni unde odată erau neobișnuite, crescând șansa de expunere umană. Epidemii recente legate de apa recreativă au stârnit deja îngrijorare în mai multe țări. Pe măsură ce condițiile calde devin mai răspândite, oamenii de știință spun că managerii de apă și oficialii din domeniul sănătății ar putea fi nevoiți să se pregătească pentru riscuri care odată erau considerate rare sau limitate la anumite zone.

Autorii solicită o strategie coordonată „O singură sănătate” care să reunească sănătatea umană, știința mediului și gestionarea apei. Ei spun că sunt necesare o supraveghere mai bună, instrumente de diagnostic mai rapide și tehnologii avansate de tratare a apei pentru a reduce riscul înainte de apariția infecțiilor. „Amibele nu sunt doar o problemă medicală sau una de mediu”, a spus Shu. „Ele se află la intersecția ambelor, iar abordarea lor necesită soluții integrate care să protejeze sănătatea publică la sursă.” Deci, practic, trebuie să ne adunăm înainte ca paraziții microscopici să preia parcurile noastre acvatice.