Oamenii de știință au descoperit că fluturii și moliile au copiat de pe același „ghid” genetic timp de 120 de milioane de ani, demonstrând că evoluția este mai puțin aleatorie și mai degrabă ca un student leneș care reutilizează notițele de anul trecut.

Oamenii de știință au descoperit dovezi că evoluția s-a bazat pe același „ghid” genetic timp de peste 120 de milioane de ani, sugerând că viața pe Pământ ar putea fi puțin mai previzibilă decât te-a făcut să crezi profesorul tău de biologie din liceu.

O echipă internațională condusă de Universitatea din York și Wellcome Sanger Institute și-a îndreptat atenția asupra fluturilor și moliilor din pădurile tropicale din America de Sud. Aceste specii, deși doar îndepărtat înrudite, împărtășesc modele de aripi uimitor de asemănătoare care strigă „nu mă mânca” prădătorilor – un fenomen cunoscut sub numele de mimetism. Cercetătorii au identificat care gene controlează aceste modele de culoare comune la șapte specii îndepărtat înrudite. Spre surprinderea lor, atât fluturii, cât și moliile s-au bazat în mod repetat pe aceleași două gene, ivory și optix, pentru a produce culori de avertizare aproape identice.

În loc să modifice genele în sine, evoluția a modificat elementele de reglare – „întrerupătoare” genetice care controlează când și unde sunt activate acele gene. La fluturi, aceste întrerupătoare au fost modificate în moduri similare la diferite specii. Moliile, însă, au adăugat o întorsătură: au folosit un mecanism de inversiune (o bucată mare de ADN răsturnată pe dos) care seamănă foarte mult cu o strategie observată la una dintre speciile de fluturi.

Profesorul Kanchon Dasmahapatra de la Universitatea din York a declarat: „Evoluția convergentă, în care multe specii neînrudite dezvoltă independent aceeași trăsătură, este comună în arborele vieții. Dar rareori avem ocazia să investigăm baza genetică a acestui fenomen.” El a adăugat că fluturii și moliile folosesc aceleași trucuri genetice încă din era dinozaurilor – ceea ce este fie liniștitor, fie dezamăgitor, în funcție de părerea ta despre creativitate.

Descoperirile, publicate în jurnalul PLoS Biology, sugerează că evoluția nu este întotdeauna aleatorie. În schimb, poate urma căi genetice recurente. Profesoara Joana Meier de la Wellcome Sanger Institute a notat: „Acești fluturi și molii îndepărtat înrudiți sunt cu toții toxici și neplăcuți la gust pentru păsările care încearcă să-i mănânce. Arată foarte asemănător pentru că, dacă păsările au învățat deja că un anumit model de culoare înseamnă «nu mânca, suntem toxici», este benefic pentru alte specii să afișeze aceleași culori de avertizare.”

Înțelegerea că evoluția urmează adesea rute genetice stabilite ar putea ajuta oamenii de știință să anticipeze modul în care speciile ar putea răspunde la medii în schimbare sau la schimbări climatice. Dacă natura tinde să reutilizeze aceleași soluții biologice, prezicerea adaptărilor viitoare ar putea deveni mai realizabilă – ceea ce este o veste grozavă pentru oricine căruia îi place să știe ce urmează, din punct de vedere evolutiv.