Activitatea incendiilor de vegetație din Canada a decis să se intensifice în iulie 2026 – exact la timp pentru sezonul de aprindere prin fulgere, conform unei prognoze sezoniere a mai multor agenții nord-americane de incendii care probabil că și-ar fi dorit să greșească. Flăcările au trimis pene de fum peste SUA și Canada, făcând din calitatea aerului subiectul preferat al nimănui.

Această animație urmărește carbonul brun, aerosolii organici emiși de incendii care dau penelor de fum nuanța lor caracteristică galbenă, portocalie și maro – modul naturii de a accesoriza cu poluanți. Carbonul brun este o componentă majoră a emisiilor de PM2.5 ale unui incendiu, un tip de poluare a aerului care poate agrava afecțiunile cardiovasculare și respiratorii, pentru că de ce să nu adăugăm insultă la injurie? Pena plutește pe cerurile Americii de Nord între 14 și 20 iulie 2026, grație datelor dintr-o versiune a modelului GEOS (Sistemul Goddard de Observare a Pământului), care asimilează date de la sateliți, aeronave și sisteme de observare terestre. Pe lângă observațiile satelitare ale aerosolilor și incendiilor, modelul încorporează și date meteorologice precum temperatura aerului, umiditatea și vânturile pentru a proiecta comportamentul penei – pentru că a prezice suferința este o știință.

Pe 14 iulie, la începutul animației, numeroase incendii apăruseră deja, inclusiv peste 180 în Ontario și câteva în nordul Minnesotei. Vânturile au purtat fumul spre sud-est, iar pe 15 iulie, cerurile s-au încețoșat și calitatea aerului a scăzut din sudul Ontario, Canada, până în Midwestul Superior și Nord-Estul SUA. Pe 16 și 17 iulie, calitatea aerului în multe zone a continuat să scadă, inclusiv în Detroit, unde a rămas în intervalul periculos timp de mai multe zile consecutive – un nou record pe care nimeni nu și l-a dorit. Toronto, Chicago, New York City și Washington, D.C., au avut o calitate a aerului variind de la nesănătoasă la periculoasă.

Pe 19 și 20 iulie, fumul a continuat să afecteze calitatea aerului în aval, inclusiv în regiunea Marilor Lacuri, conform Serviciului Național de Meteorologie. Furtunile au început să îl îndepărteze în părți ale Estului, unde calitatea aerului s-a îmbunătățit la bună sau moderată – în sfârșit, o pauză. Între timp, incendiile din Nord-Vestul Pacificului au început să degradeze calitatea aerului acolo, pentru că Coasta de Vest nici ea nu merită lucruri bune.

Carbonul brun arătat în această animație reprezintă carbonul organic care provine specific din fumul incendiilor de vegetație. Incendiile emit și carbon negru, sau funingine, care contribuie la producția lor de PM2.5. Carbonul negru a servit mult timp ca trasor pentru penele de fum, dar sursele umane – cum ar fi gazele de eșapament ale vehiculelor și combustia industrială – îl produc și ele, amestecându-se cu carbonul negru din incendii. Modelul GEOS a putut face această distincție pentru carbonul brun din februarie 2026, când o actualizare i-a permis să împartă carbonul organic în componentele sale antropice și de ardere a biomasei – pentru că până și poluarea are nevoie de o identitate clară.