Un studiu major publicat în *Nature Health* a descoperit o legătură puternică între expunerea la pesticide agricole în mediu și un risc crescut de cancer. Combinând monitorizarea mediului, datele naționale de cancer și cercetarea biologică, oamenii de știință de la IRD, Institutul Pasteur, Universitatea din Toulouse și Institutul Național al Bolilor Neoplazice (INEN) din Peru oferă o nouă perspectivă asupra modului în care expunerea la pesticide poate contribui la dezvoltarea anumitor cancere.

Pesticidele se găsesc frecvent în alimente, apă și mediul înconjurător, adesea ca amestecuri complexe, nu ca substanțe unice. Acest lucru a făcut dificilă măsurarea efectelor lor asupra sănătății. Majoritatea cercetărilor anterioare s-au concentrat pe substanțe chimice individuale în condiții controlate, ceea ce nu reflectă modul în care oamenii sunt expuși în viața reală. Noul studiu adoptă o abordare mai largă, examinând modul în care pesticidele multiple interacționează și afectează populațiile în condiții reale.

Peru oferă un cadru unic pentru acest tip de cercetare. Țara include regiuni cu agricultură intensivă, climate și ecosisteme diverse și inegalități sociale și geografice semnificative. Cancerul este o problemă de sănătate publică în creștere, iar nivelurile de expunere la pesticide în unele comunități sunt deosebit de ridicate. Descoperirile arată că anumite populații, în special comunitățile indigene și rurale agricole, se confruntă cu o expunere mai mare. În medie, persoanele din aceste grupuri sunt expuse la aproximativ 12 pesticide diferite la concentrații ridicate în același timp.

Pentru a înțelege mai bine legătura dintre pesticide și cancer, cercetătorii au creat modele detaliate care arată cum se răspândesc substanțele chimice agricole în toată țara. Analiza a inclus 31 de pesticide utilizate pe scară largă. Niciunul dintre acestea nu este clasificat ca fiind cancerigen uman cunoscut de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), dar prezența lor combinată în mediu a fost urmărită cu atenție. „Am modelat mai întâi dispersia pesticidelor în mediu pe o perioadă de șase ani, din 2014 până în 2019, ceea ce ne-a permis să creăm o hartă de înaltă rezoluție și să identificăm zonele cu cel mai mare risc de expunere”, explică Jorge Honles, doctor în epidemiologie la Universitatea din Toulouse.

Echipa a comparat apoi aceste hărți de expunere cu datele de sănătate de la peste 150.000 de pacienți cu cancer înregistrați între 2007 și 2020. Această comparație a relevat un model clar. Regiunile cu expunere mai mare la pesticide în mediu au avut și rate mai mari de anumite cancere. În aceste zone, probabilitatea de a dezvolta cancer a fost cu aproximativ 150% mai mare în medie. „Este prima dată când putem lega expunerea la pesticide, la scară națională, de modificări biologice care sugerează un risc crescut de cancer”, explică Stéphane Bertani, cercetător în biologie moleculară la Institutul Francez de Cercetare pentru Dezvoltare Durabilă (IRD), la laboratorul PHARMA-DEV (IRD/Universitatea din Toulouse).

Cercetarea evidențiază, de asemenea, modul în care expunerea la pesticide poate afecta organismul cu mult înainte de diagnosticarea cancerului. Deși tumorile se pot dezvolta în organe diferite, unele împărtășesc slăbiciuni biologice subiacente legate de originile lor celulare. Aceste vulnerabilități pot fi influențate de expunerea la pesticide. Ficatul joacă un rol cheie deoarece procesează multe substanțe chimice care intră în organism și acționează ca un marker al expunerii la mediu. Studiile moleculare efectuate la Institutul Pasteur, conduse de Pascal Pineau, arată că pesticidele pot interfera cu procesele care mențin funcția și identitatea normală a celulelor. Aceste perturbări apar devreme și se pot acumula în timp fără simptome evidente. Astfel de modificări ar putea face țesuturile mai susceptibile la alte influențe nocive, inclusiv infecții, inflamații și stres de mediu.

Descoperirile contestă abordările tradiționale privind siguranța chimică, care evaluează de obicei o substanță la un moment dat și definesc limite de expunere considerate sigure. Acest studiu sugerează că aceste metode pot trece cu vederea riscurile reprezentate de expunerile combinate și de mediul real.