Într-o revelație care va șoca exact pe nimeni care a văzut vreodată un oraș, o fermă sau un coș de fum, un nou studiu confirmă că societățile umane au devenit o forță dominantă în remodelarea planetei. Erle Ellis, profesor de geografie și sisteme de mediu la Universitatea din Maryland Baltimore County, sintetizează cercetări pentru a explica cum practicile culturale - de la utilizările timpurii ale focului până la agricultura industrială modernă și comerțul global - ne-au acordat o influență extraordinară asupra ecosistemelor Pământului.

Ellis, care conduce Laboratorul de Antroecologie, este un cercetător-cheie al Antropocenului, epoca geologică definită de impactul uman la scară largă. Munca sa se concentrează pe modul în care aceste relații om-ecosistem pot fi direcționate către rezultate mai durabile, un concept care câștigă o atenție din ce în ce mai largă în cercurile științifice și politice.

Această inovație a adus beneficii majore în sănătate, longevitate și calitatea vieții, dar cu efectul secundar clasic al costurilor serioase de mediu precum schimbările climatice, extincțiile de specii și poluarea pe scară largă. Ellis susține că fixarea doar pe narațiunile de criză ratează un punct-cheie: aceleași abilități colective care au distrus planeta pot fi folosite pentru a o repara. Istoria arată că cooperarea poate rezolva probleme complexe, iar soluțiile pe termen lung depind de valorificarea obiectivelor și ambițiilor comune, nu doar de poveștile despre limite și colaps.

El evidențiază, de asemenea, limitele de a se baza doar pe științele naturale pentru a gestiona schimbările Antropocenului. Deși datele științifice sunt critice, sunt sistemele sociale și culturale - instituții, valori comune, luarea deciziilor colective - care au permis în mod constant adaptarea și succesul societății. Acestea vor fi cruciale pentru construirea unor relații durabile cu lumea naturală.

Ellis sugerează că un viitor mai bun începe prin reaccentuarea înrudirii dintre toate ființele vii și prin promovarea de noi conexiuni cu natura, de la teledetecție și aplicații despre natură până la rezervații de conservare comunitară și ecoturism. De asemenea, necesită încheierea păcii cu trecutul prin restaurarea suveranității indigenelor și tradiționale asupra terenurilor și apelor.

În cele din urmă, Ellis subliniază că instrumentele, cunoștințele și sistemele sociale necesare pentru un viitor mai durabil și echitabil au existat de zeci de ani. Ingredientul comun lipsă este recunoașterea pe scară largă și motivația de a acționa. Provocarea acum este să transformăm această conștientizare în acțiune și să folosim puterea noastră colectivă pentru a modela o lume mai bună pentru oameni și planetă.

Materialele pentru această analiză revoluționară 'am făcut ceva' au fost furnizate de Universitatea din Maryland Baltimore County.