Pentru prima dată, oamenii de știință au determinat cu exactitate vârsta picturilor preistorice din interiorul peșterii Font-de-Gaume, o peșteră decorată celebră lângă Les Eyzies, în Dordogne (sud-vestul Franței). Noile descoperiri oferă date precise pentru două imagini negre, un bizon și o figură asemănătoare unei măști, și dezvăluie că părți ale operei de artă au fost create în perioade larg separate. Rezultatele ar putea oferi arheologilor o nouă metodă puternică de a reconstrui când oamenii au intrat în peșterile decorate, au făcut picturi și s-au întors să le modifice sau să adauge la ele.

Dordogne găzduiește unele dintre cele mai cunoscute arte preistorice din Europa, inclusiv picturile de la Lascaux. Cu toate acestea, determinarea exactă a momentului în care au fost create multe dintre aceste imagini a rămas extrem de dificilă. Datarea cu radiocarbon funcționează prin măsurarea carbonului-14, o formă radioactivă de carbon care dispare treptat după moartea unui organism. Deoarece cărbunele este fabricat din material organic ars, poate fi adesea datat folosind această metodă. Pigmenții minerali, însă, nu conțin de obicei carbon și, prin urmare, nu pot fi analizați în același mod. Cercetătorii au crezut mult timp că multe picturi negre din regiune erau făcute în întregime din oxizi de fier și mangan. Aceste minerale naturale pot produce pigmenți întunecați, dar nu conțin carbonul organic necesar pentru datarea cu radiocarbon. Ca urmare, opera de artă era considerată în general imposibil de datat direct. Cu toate acestea, oamenii de știință nu au demonstrat niciodată în mod concludent că pigmenții nu conțineau deloc carbon.

Pentru a investiga, cercetătorii au analizat compoziția chimică a două figuri negre de la Font-de-Gaume. Una înfățișează un bizon, iar cealaltă este descrisă în mod obișnuit ca o mască. Echipa a folosit microspectrometria Raman și imagistica hiperspectrală, două tehnici care pot identifica materiale fără a deteriora vizibil opera de artă. Microspectrometria Raman folosește lumina pentru a examina modul în care vibrează moleculele, producând o semnătură chimică care poate ajuta la identificarea pigmenților și a altor substanțe. Imagistica hiperspectrală înregistrează diferențe subtile în culoare și lumina reflectată în fiecare punct al unei imagini. Oamenii de știință pot folosi aceste măsurători pentru a determina ce compuși sunt prezenți. Imagistica hiperspectrală este utilizată pe scară largă în cercetarea patrimoniului cultural, deoarece poate dezvălui caracteristici care sunt dificil sau imposibil de văzut cu ochiul liber. Are, de asemenea, aplicații în știința biomedicală, agricultură, monitorizarea mediului și astrofizică.

Ambele metode au relevat urme de cărbune în pigmentul negru al picturilor. Cărbunele era distribuit uniform de-a lungul liniilor negre ale figurilor. Acest model a fost important deoarece indica faptul că carbonul făcea parte din pigmentul original, nu era o contaminare lăsată de graffiti ulterioare, vizitatori sau activități turistice în interiorul peșterii. Odată ce cărbunele a fost confirmat, cercetătorii au primit o autorizație excepțională pentru a preleva mostre extrem de mici pentru datarea cu carbon-14. Analizarea unui material atât de limitat este o provocare tehnică. Oamenii de știință trebuie să colecteze suficient carbon pentru a obține o măsurătoare fiabilă, eliminând cât mai puțin posibil din imaginea antică.

Rezultatele au confirmat că bizonul datează din Paleoliticul Superior, partea mai târzie a Epocii de Piatră Vechi, când oamenii moderni din punct de vedere anatomic au creat multe dintre cele mai faimoase picturi rupestre din Europa. Bizonul a fost pictat între 13.461 și 13.162 calBP. CalBP înseamnă Calibrat Înainte de Prezent, prezentul fiind definit convențional ca anul 1950. Măsurătorile cu radiocarbon trebuie calibrate deoarece cantitatea de carbon-14 din atmosferă s-a schimbat în timp. Aceste variații pot fi influențate de factori precum activitatea solară și schimbările în câmpul magnetic al Pământului. Noua dată plasează bizonul ușor mai târziu decât estimările anterioare.

Masca a produs un rezultat și mai complex. Probele din părți separate ale figurii au dat trei intervale diferite. O secțiune a fost datată între 8.993 și 8.590 calBP. Alta a fost datată între 15.981 și 15.121 calBP, în timp ce a treia a fost