Totul începe cu o bătaie în ușă – care, într-un oraș de frontieră polonez, poate fi un prieten care caută căldură sau autoritățile care caută deportați. Documentarul lui Zvika Gregory Portnoy și Zuzanna Solakiewicz, intitulat „Oaspetele”, îl urmărește pe Maciek, un localnic care îl primește pe Alhyder, un refugiat sirian de 27 de ani, în timp ce acesta fuge atât de vremea înghețată, cât și de patrulele poliției. Din 2021, regiunea s-a militarizat după ce Vladimir Putin și Alexander Lukashenko, într-o mișcare care țipă „pur politică”, au transformat frontiera belarusă într-o nouă rută de migrație către UE. Polonia a ripostat prin crearea unei zone de 3 km unde refugiații sunt capturați și trimiși înapoi în Belarus. Cu organizațiile umanitare interzise în zonă, solicitanții de azil au devenit pioni într-un joc de război în care miza este viața lor.

Filmul se concentrează pe rutina zilnică tensionată: Alhyder se străduiește să ia legătura cu ceilalți refugiați, în timp ce Maciek este cu ochii pe prezența militară care pândește la fiecare colț. Dar se extinde și pentru a evidenția o rețea de samariteni care introduc pe furiș mâncare, haine groase și servicii de traducere celor ascunși în păduri. Aceste acte de compasiune sunt o lanternă încurajatoare în întuneric, dovedind că, chiar și atunci când guvernele tratează viețile umane ca pe niște piese de șah, unii oameni refuză încă să joace jocul.