Vă amintiți de acele misterioase puncte roșii mici (LRD-uri) pe care Telescopul Spațial James Webb al NASA a început să le observe încă din 2022? Se pare că s-ar putea să nu fie atât de misterioase pe cât credeam - sau atât de singuratice. Un nou studiu sugerează că aceste surse roșii compacte și extrem de îndepărtate ar putea ascunde galaxii întregi în spatele exteriorului lor strălucitor.\n\nDe la descoperirea lor, astronomii au dezbătut ce sunt de fapt LRD-urile. O teorie principală este că sunt găuri negre supermasive, mai exact nuclee galactice active (AGN). Dar aceste puncte nu se comportă ca AGN-urile pe care le vedem mai aproape de casă. Sunt frecvente la redshift mare, dar numărul lor scade brusc la redshifturi mai mici, ceea ce ridică întrebarea: ce se întâmplă cu ele pe măsură ce universul îmbătrânește?\n\nO echipă condusă de Pierluigi Rinaldi de la Observatorul Steward al Universității din Arizona (acum la Institutul de Știință al Telescopului Spațial din Baltimore) ar fi găsit un indiciu. Studiul lor, publicat pe 29 iulie în The Astrophysical Journal, sugerează că LRD-urile ar putea să nu fie o populație separată de galaxii. În schimb, aspectul lor ciudat s-ar putea datora parțial unei prejudecăți observaționale - la distanțe extreme, structurile înconjurătoare mai slabe devin invizibile pentru telescoapele noastre, lăsând doar sursa centrală luminoasă.\n\nEchipa a ajuns la această concluzie studiind o galaxie spirală cu redshift mai mic, numită WISEA J123635.56+621424.2, poreclită „Saguaro" deoarece brațele sale spirale seamănă cu cactusul din deșertul Sonora. Această galaxie, la redshift 2 (văzută așa cum era la aproximativ 3,3 miliarde de ani după Big Bang), are o sursă roșie compactă în centru care arată exact ca un punct roșu mic - evocând potrivit fructul roșu-rubiniu al cactusului.\n\n„Tot ce a fost creat în universul timpuriu trebuie să evolueze în ceva din jurul nostru", a spus coautorul George Rieke de la Universitatea din Arizona. „Am avut puține idei despre ce devin LRD-urile, dar aceste rezultate ne arată în sfârșit cum să le găsim urmașii."\n\nSaguaro a fost o descoperire norocoasă. Rinaldi a examinat mii de surse, dar aceasta s-a remarcat pentru că unul dintre micro-obturatoarele lui Webb era poziționat chiar deasupra nucleului său, permițând colectarea datelor spectroscopice. În plus, redshiftul său mai mic a oferit o vedere mai clară a structurii sale mai mari. Echipa a combinat observații de arhivă de la Hubble (ultraviolete) și Webb (imagini și spectroscopie în infraroșu) pentru a o studia pe întreg spectrul electromagnetic.\n\n„Deoarece Saguaro este la redshift mai mic, putem vedea galaxia gazdă foarte frumoasă și luminoasă la rezoluție înaltă și în detaliu cu Webb și Hubble", a spus Zihao Wu de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică. „Observațiile lui Webb ne pot ajuta să înțelegem cum sunt conectate galaxia și nucleul său asemănător unui punct roșu mic."\n\nEchipa a testat dacă centrul roșu compact al lui Saguaro se potrivește cu caracteristicile LRD. Hubble și Webb au arătat că nucleul strălucește mai puternic în UV și infraroșu decât în lumină vizibilă, ca LRD-urile îndepărtate. De asemenea, au separat lumina galaxiei de lumina nucleului și au verificat prezența razelor X. Majoritatea LRD-urilor cu redshift mare sunt invizibile în raze X, dar Saguaro a emis raze X slabe, detectate de Observatorul de raze X Chandra al NASA.\n\n„Ce arată observațiile în raze X este că această galaxie are un nucleu galactic activ, și unul foarte obscur", a spus Carys Gilbert, studentă la masterat la Universitatea din Cape Town. „Nu este doar obscur, ci și slab în raze X. Acest tip de combinație ar putea explica lipsa emisiei de raze X pe care o vedem de la toate celelalte puncte roșii mici. Se potrivește perfect în puzzle-ul punctelor roșii mici."\n\nApoi a venit testul revelator: au deplasat digital Saguaro la redshifturi mai mari pentru a simula cum ar arăta în universul timpuriu. Pe măsură ce l-au mutat mai departe, galaxia înconjurătoare a dispărut din vedere, lăsând doar centrul luminos asemănător LRD. Aceasta susține ideea că multe LRD-uri îndepărtate par izolate pur și simplu pentru că galaxiile lor gazdă sunt prea slabe pentru a fi detectate.\n\n„Teoria noastră este că majoritatea acestor surse îndepărtate sunt afectate de acest efect cosmologic, creând o prejudecată observațională", a spus Rinaldi. „Noi