În India rurală, o criză aruncă o umbră destul de mare și nedorită peste pitoreștile câmpuri de grâu și fermele de soia. În ultimii 20 de ani, peste 400.000 de fermieri s-au sinucis, împinși de datorii tot mai mari și de prețuri dezastruoase la recolte. Documentarul lui Kinshuk Surjan, 'Marching in the Dark', își îndreaptă atenția asupra Maharashtra, statul cu cea mai mare rată a sinuciderilor în rândul fermierilor, și descoperă o altă tragedie care pândește în urma acestora: văduvele lăsate să navigheze într-o societate care încă se agață de valorile patriarhale ca de o plută de salvare.

Faceți cunoștință cu Sanjivani, o femeie de 30 de ani al cărei soț s-a sinucis acum opt ani. Ea se descurcă acum cu sarcinile agricole, cu slujbe ocazionale și cu munca domestică pentru familia extinsă - gătit, curățenie, spălat rufe. Camera rareori o prinde inactivă și, sincer, suntem epuizați doar uitându-ne la ea. Dar reziliența ei este egalată doar de ancora emoțională aruncată de o rețea strânsă de alte văduve. Împreună, ele participă la ședințe de consiliere unde își pot discuta deschis necazurile emoționale, fizice și financiare. Pentru că nimic nu spune 'reziliență uimitoare' mai bine decât transformarea durerii comune într-un grup de sprijin care chiar ajută.