Oamenii de știință au descoperit un corp enorm de magmă adânc sub Toscana, chiar dacă regiunea prezintă puține indicii la suprafață asociate de obicei cu astfel de sisteme. Folosind o metodă de imagistică seismică numită tomografie de zgomot ambiental, cercetătorii au detectat aproximativ 6.000 km³ de fluide vulcanice îngropate la 8-15 km sub suprafață. (6.000 km³ echivalează cu volumul a 2,4 miliarde de piscine olimpice standard.)\n\nEchipa internațională a inclus oameni de știință de la Universitatea din Geneva (UNIGE), Institutul de Geosciences și Resurse ale Pământului (CNR-IGG) și Institutul Național de Geofizică și Vulcanologie (INGV). Descoperirile lor, publicate în Communications Earth & Environment, ar putea ajuta, de asemenea, cercetătorii să localizeze rezervoare geotermale, zăcăminte de litiu și elemente pământuri rare legate de activitatea magmatică profundă.\n\nUnele dintre cele mai cunoscute regiuni vulcanice din lume, inclusiv Parcul Național Yellowstone din Statele Unite, Lacul Toba din Indonezia și Lacul Taupo din Noua Zeelandă, se află deasupra rezervoarelor de magmă care conțin mii de kilometri cubi de material topit. Oamenii de știință identifică de obicei aceste sisteme prin dovezi vizibile sau măsurabile la suprafață, cum ar fi depozitele de erupții antice, craterele vulcanice, ridicarea sau coborârea solului și gazele care scapă. Când aceste semne lipsesc, însă, chiar și cantități enorme de magmă pot rămâne nedetectate în crusta Pământului.\n\nAsta pare să se fi întâmplat în Toscana. Cercetătorii de la UNIGE, lucrând cu specialiști de la Institutul de Geosciences și Resurse ale Pământului (IGG-CNR) și Institutul Național de Geofizică și Vulcanologie (INGV), au cartografiat aproximativ 6.000 km³ de fluide vulcanice în crusta continentală. Materialul nou identificat se extinde pe tot teritoriul Toscanei la adâncimi cuprinse între 8 și 15 km.\n\nPe scări de timp geologice, un corp de magmă de această dimensiune ar putea teoretic juca un rol în dezvoltarea unui supervulcan. Cercetătorii subliniază, totuși, că sistemul nu reprezintă în prezent o amenințare. „Știam că această regiune, care se întinde de la nord la sud prin Toscana, este activă din punct de vedere geotermal, dar nu ne-am dat seama că conține un volum atât de mare de magmă, comparabil cu cel al sistemelor supervulcanice precum Yellowstone", explică Matteo Lupi, profesor asociat în cadrul Departamentului de Științe ale Pământului de la Facultatea de Științe a UNIGE, care a condus studiul.\n\nEchipa a localizat magma prin tomografie de zgomot ambiental, o tehnică folosită în mod obișnuit de seismologi pentru a examina structurile ascunse sub suprafață. Metoda funcționează ca un „radiograf" al crustei Pământului, analizând vibrațiile subtile produse continuu de valurile oceanice, vânt și activitatea umană. Pe măsură ce aceste vibrații se deplasează prin sol, instrumentele seismice de la suprafață înregistrează cât de repede se deplasează undele. Cercetătorii au instalat aproximativ 60 de senzori de înaltă rezoluție pentru studiu. Undele seismice încetinesc, în general, atunci când trec prin material neobișnuit de fierbinte sau parțial topit. Prin identificarea zonelor în care undele se deplasau cu viteze mai mici, cercetătorii au putut localiza cu precizie locul probabil al magmei. Apoi au combinat măsurătorile pentru a crea o reconstrucție tridimensională a structurilor subterane din zona de studiu.\n\nDescoperirea are implicații dincolo de înțelegerea geologiei Toscanei. Deoarece tomografia de zgomot ambiental poate cerceta regiuni subterane mari relativ rapid și ieftin, poate oferi o modalitate utilă de a căuta energie geotermală și resurse minerale. Sistemele magmatice profunde sunt adesea asociate cu depozite de litiu și elemente pământuri rare. Aceste materiale sunt din ce în ce mai importante pentru tehnologii precum bateriile vehiculelor electrice și alte componente necesare tranziției energetice.\n\n„Aceste rezultate sunt importante atât pentru cercetarea fundamentală, cât și pentru aplicații practice, cum ar fi localizarea rezervoarelor geotermale sau a zăcămintelor bogate în litiu și elemente pământuri rare, care sunt folosite, de exemplu, în bateriile vehiculelor electrice. În plus față de marele lor interes științific